[Mercutio]

Cam sumbru si deprimant universul acestui film. O viziune pesimista asupra lumii. Ideea nu-i lipsita de interes: un dealer ai carui clienti au ajuns cu totii la capat de rulou. Insa ca stil mi se prea monocrom, prea monoton. Personajele par golite de sentimente, fetele si gesturile lor nu arata vreo emotie, vorbele lor, la fel, sunt spuse pe acelasi ton, robotic, fara nicio inflexiune. Raman doar faptele. Poate asta e si intentia autorului, de a prezenta doar faptele, intr-un mod lipsit de ansamblul de imagini si comportamente legat de asemenea subiect, asa cum il stim din alte filme, si care e destul de dezagreabil pentru unii spectatori. Ori maniera aleasa de autor inlesteste, cred, trecerea mesajului pe care si-l propune.
Mi s-a parut ca am observat o mica influenta din Tarkovski. Ca imagine, lentoare camerei, care trece incet pe deasupra baltii din fata blocului, amintind de acel lung travelling la suprafata apei din Calauza. Apoi dealerul seamana cu personajul din Calauza, atat ca fizionomie dar si ca idee. E vorba de un ghid, o calauza, care ii ajuta pe clientii lui sa "calatoreasca". Pe de alta parte se poate remarca o influenta datorata epocii jocului video. Structura filmului e similara cu cea a unui joc video. Este episodica. Spectatorul insoteste un personaj care exploreaza diferite locuri. Miscarea laterala a camerei in timp ce urmareste personajele dialogand aduce cu deplasare data de joystick intr-un joc video 3d. La fel si muzica si efectele sonore repetitive, sau mai bine zis amestecul dintre ele.

2 stele