The LEgend of Suram Fortress
Eu il inteleg perfect pe Windom...si sunt oarecum de acord cu el in unele aspecte dar mie mi-a placut filmul. Si, da, te uiti la el ca mata-n calendar pe alocuri. Dar calendarul ala are niste imagini asa de frumoase... Demne de-un Klimt, asa. Sunt constienta ca filmul e incarcat cu folclor girogian pe care n-am cum sa-l inteleg ca n-am instrumentele necesare dar mie mi se pare ca tocmai, ca sa treaca granitele astea Parajanov ofera altceva. Si acel altceva e un soi de sincretism din asta hipnotizant care pe mine m-a cam "prostit", trebuie sa recunosc. Ii zic sincretism pentru ca e o combinatie din asta ciudata de dans, cantec, stiinte obscure, uneori chiar si literatura. M-a fascinat si stilul pe care Parajanov il foloseste, ai impresia mereu ca urmaresti un dictionar fara cometariul aferent. Camera e mereu obiectiva si pare ca-ti arata niste realitati care, in mod evident, sunt in afara ta (si departe de tine) si pe care vrea sa ti le trsduca si sa ti le transmita tie ca spectator. Imi place camera statica, ochiul acela observator care incearca sa iti aduca aproape o lume cu un pronuntat caracter ermetic, care pare inaccesibila...si totusi e acolo. Chiar m-a fermecat filmuletul asta...daca nu se vede pana acuma
Ah...si Windom zicea ca are un fir narativ mai subtire ca La ville des pirates. Nu mi se pare... Desi nu asta cred ca e miza finala a filmului, mi se pare ca firul narativ exista si e mult mai lin ca in filmul lui Ruiz. Voit mascat sub scenele aranjate frumos, dar, cu toate astea, prezent.