"red, white and blue"
vazut destul de tarziu; il tineam in sertar, ptr ca stiam ce bunatate e acolo si n-am fost nici o secunda dezamagit. film la limita intelegerii obisnuite. decolorat, atroce, coborand fara sa se grabeasca in tot ce avem mai adanc in noi. peste "bellflower" (dca e sa ma gandesc la ceva cu care seamana).
si 2 bijuterii cu willem dafoe:
"4:44 Last Day on Earth", si
"The Hunter". daca "red, white & blue" era cam de 6, astea doua ating cota de capodopera: 7/10 amandoua. cel putin primul e hipnotic (laudat tare si in "cahiers du cinema")