[MinRep]

Accattone

Acest film pare sa fie un punct de cotitura in istoria cinematografiei italiene: neo-realistii ultimilor 20 de ani sunt inlocuiti de leftisti "extremi" precum Pasolini sau Bertolucci. "Accattone" este un film cu "constinta sociala", cu o anumita baza ideologica, dar totusi pastreaza ceva din neorealism, inclusiv melodrama in jurul careia se construieste naratiunea. Totusi, e mai degraba "Los Olvidados" decat "Ladri di biciclete" sau "Notti di Cabiria".

Cred ca e safe sa spun ca nu mi-a placut personajul principal atat de mult pe cat cred ca era intentia lui Pasolini. Nu ca nu as intelege ca vrea sa reprezinte o intreaga (sub)clasa sociala exploatata, dar pe mine toate "problemele" lui m-au lasat rece. Pentru mine nu e nici un monstru, nici un erou tragic - e doar un biet amarat fara nicio perspectiva. Bine, acum incep sa ma gandesc ca poate asta a fost intentia all along, dar tot mi se pare ca exista o discrepanta intre cum este prezentat Accattone (toata lumea il cunoaste, este ocarat, ironizat si apreciat cam in egala masura) si apatia care mi-o inspira de fapt prezenta lui pe ecran. Si asta in conditiile in care cred ca Franco Citti joaca foarte bine.

Cel mai mult mi-a placut in film "corul antic" pe care il formeaza tovarasii de palavre si pariuri ai lui Accattone, o adunatura de hoti care nu par sa aiba ceva mai bun de facut decat sa se hlizeasca toata ziua pe terasa unei cafenele si, ocazional, sa ii prezica viitorul personajului principal (foarte acurat intotdeauna). Viitorul i se dezvaluie lui Accattone insusi intr-o frumoasa secventa de cosmar in ultimele 10 minute ale filmului, secventa care pare sa semene mai mult cu ce fel de filme va urma Pasolini sa faca decat tot ce am vazut pana in acel moment.


Vot: Deep End (poate ca sunt un pic superficial, dar este un film stylish si entertaining, exact ce am vrut sa fie).