Cu Mr. Fliegauf m-am intalnit intaia oara cu ocazia vizionarii controversatului
Womb, care, desi a avut parte, in mare, numa de critici negative, mie mi-o cam placut, datorita prezentei Evei si a
kinkyness-ului subiectului, executia cazand pe planul doi.
Eh, acest Dealer ii alta mancare de ciuperci. E un film mult mai serios si mai grav, mai putin socant, cel putin, nu in sensul in care socheaza
Womb (pe sensibilosi), o oaza de amaraciune si nonsens existential in care se scalda majoritatea
eroilor nostri.
Ce mi-o placut cel mai mult la acest film este apasatoarea/deprimanta atmosfera creata de survolarea lenta si aproape permanenta a camerei in jurul personajelor (cum numa Tarkowski sau Tarr stiu face) si a coloanei sonore extrem de inspirate, ce da o senzatie de claustrofobie pe toata durata sa, efect dublat si de numeroasele close-up uri pe chipurile acestor surgiuniti ai sortii, prizonieri/rataciti in propriile lor vieti.
Il aveam de mult pe lista, dar i-am grabit vizionarea datorita unui comentariu de pe mubi, pe pagina filmului, care suna cam asa:
Le Feu Follet, Maborosi, Dealer...three masterpieces that really try to point out the senseless coercion everybody has to face as long as his/ her existence may last., primul dintre cele enumerate fiind filmul meu preferat. Numa bun de vazut in perioada asta.
3,5
Windom, vezi-l
Malombra, mi-ar placea sa citesc si o interpretare a ta, mai vie decat schita mea.