Cu Becky în cadru ce conținut mai vreți?
Forma e mai mult decît de ajuns. Știu că filmul ăsta are mulți detractori, dar mie mi-a plăcut. Și înțeleg motivul pentru care robertsandu l-a încadrat în nișa asta a formei ce primează în fața conținutului, lăsînd-o acum pe Becky la o parte...
De Palma e un Hitchcock contemporan, discipol ce i-a preluat stilul și i-a adăugat ceea ce Hitch n-a putut în vremea lui – sexul și violența. Forma într-adevăr primează în
Femme Fatale. Povestea pare însăilată doar pentru a susține această formă, devenind extrem de confuză la final și dîndu-ți ghes la o revizionare pentru a rezolva puzzle-ul. Cu toate acestea, Femme Fatale e un excelent thriller și asta datorită, în primul rînd, talentului lui De Palma de a utiliza forma pe post de conținut. E un trademark al regizorului. O actiune simplă, un personaj care-l urmărește pe altul, un fotograf care surprinde un anumit lucru, devine la De Palma o poveste în sine, despicată-n frame-uri și privită din toate unghiurile posibile. Conținut așadar există, doar că ne este livrat prin intermediul formei.
Acel opening shot pe Bolero-ul lui Ravel e uluitor de-a dreptul și, în același timp, un exemplu perfect despre ceea ce vorbeam mai sus: forma în slujba conținutului – aproape 20 de minute în care camera de filmat spune povestea, înainte de a face cunoștință cu personajele.
Demențial și numărul de striptease, unul dintre cele mai reușite din istoria cinema-ului, in my humble opinion...
3 stele