[Mercutio]

In sfarsit l-am vizionat si eu. E un film greu de digerat, e dur, e extenuant. Este un film despre fanatism religios, in acelasi timp despre toate tarele romanesti. Un adevarat portret
social. Nu e un film antireligios in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba
arata unde poate duce religia prost inteleasa, fara un punct de sprijin in realitate.
Pentru ca realitatea romaneasca e jalnica. Intamplarea cu aceasta fata omorata din ignoranta si prostie la o manastire nu e determinata de o cauza unilaterala. E vorba de climatul moral care a permis asa ceva, de saracie si mizerie,
de orfani lasati pe drumuri, de parinti iresponsabili, de autoritati, bisericesti si
medicale, delasatoare.
Am citit un articol despre intamplarea adevarata si se pare ca faptele, asa cum s-au
intamplat, au fost mult mai provocatoare fata de felul in care au fost
descrise in film. Aparent cadrele medicale erau cumva convinse de implicarea
diavolului in cazul fetei acesteia. Apoi preotul avea o adevarata reputatie
de om sfant, am vazut o fotografie cu el: blond, cu barba rosie imensa, cu o privire
patrunzatoare - detinand o latura rasputineasca, s-ar putea spune. Filmul se termina
cu preotul si maicutele arestati in duba politiei. Dar dupa aceea a urmat evident un
proces, o intreaga tevatura in presa, s-au pus in discutie responsabilitatile avute de
corpul medical si in special de biserica ortodoxa. Iar aceste institutii s-au spalat
pe maini de aceasta afacerea.
Vorba aceea care spune ca realitatea depaseste cateodata filmul se potriveste aici,
dar Mungiu nu a inclus aceste aspecte in film. El a prezentat, si pe buna dreptate,
faptele mai rezervat, evitand latura scandaloasa. Le-a dezvaluit in esenta lor,
lasandu-le sa vorbeasca de la sine.
Calitatea principala a filmului e aceea ca se constituie intr-un comentariu social, dar in acelasi timp spectatorul, credincios sau nu, trebuie sa traga propriile concluzii.