In afara de faptul ca Maggie Smith a primit un Oscar pentru acest film, nu stiam nimic despre el cand am inceput sa il vad. M-au surprins imediat, salturile pe care filmul le face in timp si am inceput sa anticipez o cronica a unei intregi decade si nu doar a unui semestru sau an scolar (cum aveam impresia ca o sa fie initial). In al doilea rand, am fost impresionat de cat de complexe sunt personajele principale. Jean Brodie, plina de idei romantice, este o profesoara de istorie care se considera un spirit revolutionar. In consecinta, isi alege cateva eleve mai impresionabile, pe care le invata despre istorie, arta, muzica, Mussolini etc. Complet ignoranta in materie de politica, dar sincer pasionata de arte si de viitorul elevelor sale, este la risc de a le inocula acestora idei primejdioase, pe masura ce incearca sa le controloze destinul. Celalalt personaj cu adevarat fascinant (probabil adevaratul personaj principal) este Sandy, care evolueaza de la o naiva eleva sub indrumarea lui Jean Brodie catre o adolescenta care intelege lumea mult mai bine decat profesoara ei si este lipsita de sentimentele si iluziile acesteia.
Am mai vazut ceva filme de Ronald Neame, dar nu m-au impresionat in mod special. Acesta, insa, este something else. Nu are niciun moment plictisitor si pune in discutie cateva idei interesante. Cata influenta au profesorii asupra elevilor lor? Cum pot idei nocive (precum fascismul) sa acapareze imaginatia unor persoane bine intentionate si, in consecinta, sa se propage in continuare? Poate ca un pic tind sa supraestimez acest film fiindca nu ma asteptam sa fie deloc ceea ce a fost, dar asta nu schimba faptul ca este extraordinar de bine scris si regizat, cu o half-dozen de interpretari exceptionale.
THUMBS UP
__________________
"And in case I don't see ya: good afternoon, good evening and good night!"
(Jim Carrey - "Truman Show")
http://poisonwhiskey.blogspot.com/
|