[MinRep]

E ciudat sa vewzi un film documentar in care dialogurile sunt adaugate in post-productie, dar daca e cineva care sa poata face asa ceva, acela e Fellini. „I Clowns” este unul dintre putinele sale filme tarzii pe care nu le vazusem pana acum, compus din cateva intalniri cu clovni celebri, cu admiratori ai circului (printre care Pierre Etaix si Victoria Chaplin) si cateva re-puneri in scena ale unor numere de clovenerie

Pe jumatate documentar, pe jumatate jurnal autobiografic, „I Clowns” este un film foarte melancolic si se vede, dincolo de joaca de-a documentaristul, pasiunea reala a lui Fellini pentru lumea circului si nostalgia copilariei. Cu toate acestea, filmul puncteaza cel mai clar in ultimul sau capitol, un set-piece de vreo douazeci de minute, in care o trupa de clovni interpreteaza o elaborata inmormantare a unu confrate de-al lor. Aceasta secventa este foarte amuzanta, dinamica, plina de viata si exploziva, unica (cred) prin modul in care camera de filmat inregistreaza numerele unor clovni.

3 stele