|
Eu imi tot promit ca mai revad din filmele lui Bunuel in viata asta si tot aman cumva pentru ca-mi gasesc altele si aletele de facut. Am revazut filmul cu ocazia asta si mi-a placut tare mult. Mai mult ca prima data. Tin minte ca dupa prima vizionare ma intrebam ce-a vrut sa zica Bunuel cu filmul asta ca nu mi se parea ca a atacat atat de tare credinta insitutionalizata. Adica a facut-o cumva destul de temperat. Ca da, biserica nu o sa fi capabila niciodata sa `lumineze` din exterior o fiinta umana. Ca institutie are o putere extrem de palida care se destrama la prima `dezlegare a lesei`. Sunt o gramada de simboluri extrem de bine valorificate in film...coroana de spini care arde, cenusa din `patul conjugal`, focalizarea pe picioarele personajelor (nu am descifrat complet ce simbolizeaza chestia asta. momenul in care viridiana isi pune tocuri pare sa fie destul de important?), paralela cu cainele care e `salvat` cu forta desi e clar ca asta e conditia lui naturala etc. Scena mea preferata, pe langa cea cu Cina cea de taina, e aia in care Viridiana umbla in somn. Mi se pare foarte fain executata. Ah...si scena dansului aproape de final, cand cersetorul bolnav foloseste valul pe care l-a purtat mai inainte Viridiana.
Ii dau 4 stelute si eu. E unul din preferatele mele de la Bunuel.
|