Fellini e Fellini, nu poate fi incadrat intr-un gen, pe drept se poate spune.
I clowns are totusi valoare de documentar, chiar daca este aproape in intregime regizat. Contine destule elemente pentru a putea fi considerat un documentar: faptul ca incearca sa relateze o anumita realitatea, sa redea istoria unui domeniu, cel al clovnilor, apoi filmarile gen reportaj, interviurile, voice-overul. S-ar putea incadra la docudrama, dar mai bine, ar trebui numit docucomedie
. De altfel, cum ar arata, cum ar suna, un documentar realizat in mod serios, filmat direct, despre clovni? Ar fi fost sec, fara farmec, si Fellini e foarte inspirat sa ne prezinte fenomenul sub forma aceasta de comedie, de farsa, cu o echipa de cineasti formata parca tot din clovni. Fellini ne prezinta clovnii pe mai multe nivelele, cei adevarati de la circ, cei de pe strada - fiecare stie un asemnea personaj in orasul lui, sunt sigur - si, binenteles, cei cu care avem de a face zilnic, la locul de munca. Secventa de la inceput e una semnificativa, redand fascinatia copiilor pentru circ, mai ales intr-o epoca in care reprezenta una dintre putinele forme de entertainment. Actualmente, evident, este o arta pe cale de disparitie. Acesta e mesajul, cred, pe care Fellini vrea sa-l transmita, desi nu-l poate declara personal, pentru ca ii cade o galeata in cap
. Referitor la aceasta idee, mi-a placut in mod special replica unuia dintre clovni: "nu clovnii au disparut" - asa cum filmul lui Fellini vrea sa arate - "ci oamenii nu mai stiu sa rada".
3 stele