|
The Children are Watching Us
No...here goes nothing. Am decis sa-l vad cu serioase dubii pentru ca nu sunt mare fana De Sica. Dimpotriva. Dramele lui cu invataturi moraliste ma cam plictisesc. Mai ales ca-s imbibabte de situatii melodramatice. Filmul asta cu copii n-a fost o exceptie. Sa ma ierte al de sus dar copilul ala din rolul principal mie mi s-a parut tare nesuferit. Cu toata inocenta lui si lacrimile si istericalele si bolile. Bineinteles ca De Sica pune intr-o antiteza puternica actiunile adultilor care sunt, pe alocuri, de-a dreptul ridicole cu necazurile copilului care saracu de el e martor mut la toate balacarelile alea. Ca maica-sa il iubeste da il lasa de vreo 2-3 ori de capul lui ca sa se intalneasca cu amantul, ca buna-sa are grija de el dar nu prea-l are la inima si se imbolnaveste copilul sub tutelajul ei (de necaz cred ca se imbolnaveste...asa cum se intampla in melodrame). Dupa aia parintii se impaca, toata lumea e fericita, maica-sii parca i-a venit mintea la cap. Si poc! Iar fuge cu amantul. Eu in punctul ala deja ma gandeam...hai ca De Sica ne pacaleste, s-a dus doar pana la piata sa-i cumpere bomboane copilului. Dar am uitat ca vorbesc despre De Sica, de fapt. Bineinteles ca l-a parasit si-a mai fugit o data cu amantul. Si copilul plange...si muzica se jeleste... Si taica-so are demnitatea aia de fier pe care-o vezi numai in filme. Si il duce pe copil la seminar i acolo e o scena si mai penibila cand copilul plnge sa nu-l paraseasca si lu taica-so ii curge o lacrima dar coboara totusi scarile. Si copilul urla, da ce sa-i faci? Si no...ultimul gest fara sens...se sinucide. Ca l-o parait nevasta. De doua ori. De doua ori l-a parasit...nu s-a sinucis de doua ori, sa ne intelegem. Ultima scena nici n-amai comentez ca deja ma saturasem de dulcegarii si ifose moraliste.
Nu pot sa ma impac cu Victorita asta si gata. Noroc ca filmul dureaza numai o ora si 20 de minute!
Votul mu merge la Claire Denis
|