|
Avem de-a face de fapt cu un fals documentar, cel puțin așa l-am perceput eu. Chiar și în momentul în care camera ni-l dezvăluie pe Fellini împreună cu echipa sa, aceștia apar mai mult ca personaje ale propriului film decît ca oamenii care trag sforile din culise. Există o exhuberanță a personajelor și situațiilor care trădează regia artistică, implicarea artistului Fellini. Implicare legitimată doar la final, atunci cînd pune în scenă The Twilight of the Clowns, cîntecul de lebădă al comediei. Este o comedie despre moartea...comediei. Spectacolul de circ din prima parte părăsește cupola și este transferat pe străzile urbei, unde Fellini ne prezintă acele personaje atît de dragi lui, inadaptații, the freaks, surprinși acum în „mediul lor natural”, în mijlocul societății. Apoi sînt trecuți în revistă, cu melancolie, o serie de clowni ieșiți la pensie, accentuîndu-se astfel ideea apusului unei stări de spirit. Paralela cu cinema-ul nu e greu de depistat, Fellini se afla deja spre sfîrșitul carierei cînd a realizat filmul, simțea el poate că acea exhuberanță caracteristică filmelor sale era în pericol de a păli? Ajunsese în punctul terminus al entertainment-ului? Rămîi cu astfel de întrebări după ce cortina cade și ultimele acorduri de trompetă se sting...
3 stele
|