cînd văd ce bine vă împăcaţi la gîndiri, mă gîndesc că va veni inevitabil o vreme cînd voi gîndi la fel, deci de ce să mă chinui acum? probabil atunci voi înceta să mă uit la filme, pentru că tind să nu mai prelungesc lucrurile dincolo de moartea pasiunii faţă de ele.
realismul ca ideologie e o invenţie de secol 19, e istoric, deci surpasabil şi îmi menţin rezerva de a nu-l lua ca singură ideologie posibilă. fiecare invenţie e la început imaginaţie, trecere dincolo de ceea ce se vede, încercare mereu reluată. mă bucur că bremen nu a asistat la inventarea maşinilor de zbor, pentru că la cîte eşecuri au avut ăia, sigur le zicea : hai, frate, dă-o-n mă-sa, nu vezi că nu merge? iar dacă nu merge o dată, tu crezi că va merge a doua oară? uite că a mers
. dacă tehnologiile se rezumau la realişti, azi mai trăiam în peşteră şi nu ne mai uitam la filme. iar cum filmele sunt produse ale imaginaţiei, nu văd de ce nu le-aş trata cu imaginaţie.