[robertsandu]

Mi-a plăcut pentru că, deși nu e nici pe departe făr' de greșeală, Vampire Hunter D: Bloodlust are acel ceva care-l face atât interesant de urmărit, cât și atractiv din punct de vedere vizual. E un film care are o identitate proprie, propune un stil care captivează. Imaginile - la rândul lor frumoase - ne sunt prezentate în unghiuri îndrăznețe, iar tranzițiile dintre scene sunt realmente extraordinar de bine gândite. Deci nici la nivel artistic pelicula nu stă deloc rău. Deloc.

Acum, revenind la tranzițiile dintre scene - căci, deseori, ele mi-au atras atenția în mod cu totul deosebit -, există un moment în care, în loc ca trecerea să se facă clasic, cu ajutorul unui fade to white, camera (cam impropriu zis cameră în cazul de față) se mișcă în direcția lunii, folosind luminozitatea albicioasă a acesteia pentru a realiza fade-ul. Un alt exemplu de tranziție bine gândită - poate și mai elocvent - este scena în care D pune mâna pe sacul cu monede oferit de bogătaș ca avans pentru găsirea fetei. Imediat cum dunpealul atinge sacul, imaginea se mută pe un stol de lilieci, astfel imprimându-se senzația cum că tranziția a fost, de fapt, declanșată de gestul personajului. Ce pot să spun, deșteaptă mișcare. Ca să nu mai zic șic.

Mi-a plăcut mult și acest colaj de influențe - dintre care se remarcă tandemul format din horror, western și sci-fi-ul de tip gotic. A funcționat extrem de bine aș zice, iar ăsta este unul din motivele pentru care creația are o valoare destul de ridicată și în registrul divertismentului. Iar atunci când un film te face să-ți placă ce vezi și face acest lucru într-un mod artistic și nu folosindu-se într-un mod speculativ de anumite predispoziții pe care le are publicul legate violență și sex, nu poți decât să-l apreciezi. Vampire Hunter D: Bloodlust vine cu un soi de entertaining care merită mai multe aprecieri decât...nu știu... să spunem The Avengers că tot a fost în vogă anul ăsta.

La secțiunea minusuri, avem acest motiv devenit deja arhicunoscut, și anume o poveste de dragoste de gen beauty and the beast, contrar legilor naturii și un pic, doar un pic, prea sentimentală pentru binele ei. Dar ăsta-i genul de "greșeluță" peste care pot trece foarte ușor. Tot la minusuri aș trece și o oarecare lipsă de claritate a filmului în partea medie spre final. Poate cumva filmul face parte dintr-o (mini)serie, în cazul acesta se explică, însă rămâne senzația că sunt întrebări rămase fără răspuns, chestiuni pe care pelicula nu s-a arătat prea interesantă să le lămurească. Așa că, dacă m-ar ruga cineva să explic exact despre ce este vorba în Vampire Hunter D, aș putea să-i povestesc doar în linii mari. Multe detalii s-au pierdut pentru că nu au fost suficient de detaliate (poate de vină e cultura japoneză). Dar, una peste alta, Thumbs Up din partea mea, în special pentru cum arată pelicula și pentru că e foarte entertaining - fără să fie brain-dead în același timp.