The Asthenic Syndrome
Now that was something else. Am o gramada de lucruri care mi se-nvart ca elicopterul in cap despre filmul asta.
Cand a inceput ma gandeam...ce obscuritate de film alb-negru-sepia imi dau oamenii astai sa vad? Am zis ok...sigur e ceva artsy pantsy...I can deal with that. Mi-a placut de Anatasha, am empatizat cu ea la un moment dat desi era cam universal nesuferita. Ma si obsinuisem cu atmosfera filmului si deja mi se parea ca ma uit la nu stiu ce raritate si ca Muratova e un copil din asta teribil al cinematografiei caruia ii place sa faca lucrurile total anacronic.
Pe urma a inceput filmul. Si mi-a parut rau ca s-a terminat ceea ce parea a fi un film asa de dragul artei. Imi plac filmele de dragul artei. Rusilor nu, ca se plangeau ca nu a fost filmul destul de entertaining. Unul a si adormit pe-acolo. In fine...ideea e ca in momentul ala...orizontul meu de asteptare s-a fisurat iremediabil si am avut asa...sa-i spunem soc artistic. Si nu mi-a mai placut filmul ca imi daramase asteptarile de super-mega-arta alb-negru. Dupa vreo 20 de minute in mijlocul noului film mi-am dat seama ca imi place. Tare. Mi s-a parut un soi de Songs from th Second Floor al lui Andersen intretaiat de nostalgia aia tarkovskiana de care zicea si Windom. Mi s-a parut intesat asa de trimiteri culturale si ironii subtile pe care mi-a fost mai mare dragul sa le descifrez. De exemplu litera K care sta sprijinita pe perete in momentul in care personajele vorbesc despre absurditatea justitiei. Statuile alea, vestigii ale cultului personalitatii si felul cum ele prind viata si ironic, la un moment dat, reprezinta imaginea iubirii si a interactiunii dintre doua...sau mai multe.. persoane.
Evident ca filmul e o privire amara asupra societatii sovietice bolnave, fara nicio posibilitate de..hai sa-i spun, mantuire. Si oameni care mai de care mai deraiati care se preumbla somnambuli pe-acolo. Una dintre scenele mele preferate a fost cea in care vine blonda plinuta, director didactic cica, acasa. Si vede psicile alea in scara blocului si spune ca `uite cum stau nesimtitele, nu fac nimic si nici macar nu le e rusine`
Mi s-a parut o replica ce contine esenta problemei unei astfel de societati. Am recunoscut romanisme cu carul pe-acolo. Si ma opresc acuma ca as putea scrie incontinuu. Si nu vrem asta.
Oricum, runda asta a fost tare grea pentru pisicute. Sper sa-si ia revansa mai incolo.
Votulmeu e pentru
Muratova.