Ce mi-a placut in filmul asta.
In primul rind, umorul. Cehii reusesc sa pastreze o atmosfera destinsa, fie prin dialog, fie doar din imagini care te fac sa bufnesti in ris, in situatii in care alte natii nu si-ar ridica privirea posomorita din pamint. E o afirmatie generala, ceva ce-am remarcat la multe filme cehesti, filme care desi in final mi-au lasat inima strinsa, m-au facut sa rid pe parcurs. Nu e cazul inimii strinse in filmul asta, dar risul da, fara nici o indoiala.
In al doilea rind, povestea. Povestea parcurgerii unui drum invers, din real, la gradina (Edenului?) inceputui, la natura, la impacare, la sine. Poate pentru omul secolului 20-21 intoarcerea asta e drumul invers parcurs de biserica si pina la urma toate simbolurile alea religioase sint de fapt lepadarea de dogmele religioase in drumul spre cautarea sinelui. In fine, cind am vazut filmul, destul de multisor in urma, de unde inclusiv faptul ca nu-mi amintesc scene specifice, nu am pus mare baza pe simbolurile alea. Evident le-am recunoscut, desi n-am cunostinte serioase in domeniu, de unde am dedus ca intentia autorului nu a fost de a da un aer mai grav filmului, din contra, de a-ti pune in fata ceva cunoscut sub o forma fantezista, pentru ca sa te intrebi, e credinta cu tine sau impotriva ta cind simti nevoia sa evadezi din cotidian?
E mai usor sa desfiintezi decit sa sustii un film
Ce-am scris eu nici macar nu cred ca e sustinere, dar in final, consider ca filmul asta merita vazut? Da.
Thumbs Up