|
problema mea e asemănătoare. eu nu-mi strunesc preferinţele . le las să buruienească, îmi place să văd ce o să-mi mai placă azi. la nivel conştient şi aşa am de procesat o grămadă de inutilităţi, banalităţi usturătoare sau informaţii legate de obectu' muncii sau simplă supravieţuire. acuma să mă apuc să-mi mai dirijez şi emoţiile estetice ar însemna să mă urc pe pereţi. oricît mi-ar plăcea fight club, nu vreau să trăiesc scenariul acela pe pielea mea.
tocmai de aia ziceam de barthes că împrumută o metodologie din altă parte, şi nu un conţinut de idei, ca z., pe care să-l suprapună peste film.
bremen, după ce merg la un film pe aici, la care vin numa 3 oameni, poţi să mă faci şi şniţel cu bordwellu şi tot nu simt nimic. şi de drojdesc întruna, tot mi-e frig. ştie careva cîţi oameni tre să vină la kino ca să bage ăia căldură?
|