părerea mea este că zizek face muncă de lambragiu (ăla cu lambriurile?), ceea ce nu e musai şi întotdeauna prost. zizek are filosofia lui învăţată şi amuşinată nu numai pe afară, ci şi pe dinăuntru, şi mai pe unde se poate, iar apoi vine şi aplică asta pe faţada unui film. don't get me wrong, unele aplicaţii ale sale mi se par nişte găselniţe fantastice, doar că sunt atît de anorganic scoase din compoziţia filmului sau la nevoie băgate acolo, că pare un scamator mai mult decît un analist. de exemplu, felul cum se leagă de un detaliu din dune (parcă), de comportamentul asincron al unei femei pentru a reconstitui de acolo apariţia subiectivităţii ca ieşire din logica determinismului strict mi se pare splendid! doar că asta nu reiese din film, e o lecţie pe care zizek o ştie deja şi a găsit de ce să agaţe cîrligul într-un film de lynch. zizek nu concede nimic lumii specifice a filmului, el vine cu instrumentarul de chirurg (fin, ce-i drept sau cel puţin interesant), dar îmi arată frumuseţi botanice. probabil ca detaliu inutil, o să zic că zizek nu mi-a schimbat deloc părerea despre nici unul dintre filmele lui lynch analizate, poate pentru că şi ceea ce face este să digitalizeze peisajul pentru o mai uşoară manevrare, să secţioneze întregul, apoi să impregneze intelectual detaliile care-i convin, fără ca acestea să se reunească într-o analiză globală cu un sens unic. zizek speculează momente, uneori strălucit, dar aceste momente nu sunt altceva decît
ars memoriae pentru un domeniu care nu este filmul, ci ceva din afara lui. e ca un prof din anul întîi care parazita pe kagemusha şi pe tarkovski to prove his point, în condiţiile în care filmul ca fenomen general îi scăpa. ca să nu mai spun cît de tare îi place lui van z. siliconarea asta apel-la/abuz-de-autoritate-istă: la eseul pe care l-am citit, într-o notă de subsol, zizek nu se mulţumeşte să spună că una e obiectul privit de la un metru şi alta e obectu' privit la microscop. nuu! el aminteşte un pasaj unde zice că Leibniz a observat asta în nu ştiu care text al lui
. deja mă aştept la pasaje gen : după cum spunea spinoza, cerul e albastru
, eventual cu un C încercuit, în semn de copyright inviolabil.