Am ramas restant cu cateva cuvinte despre The Asthenic Syndrome. Filmul il vazusem chiar din primele zile ale rundei, dar, pentru ca deja s-a spus mai tot ce aveam si eu de zis, am tot amanat. Faptul ca nu-mi trece nimic nou prin cap fata de ce s-a spus e o bila neagra pentru mine din moment ce e un film destul de complex si s-ar putea gasi destule adaugiri. Mi-a placut in special prologul, intr-un contrast stilistic important fata de restul filmului. E ordonat, clar, foarte direct, pe cand restul, si tot odata majoritatea, filmului e mai haotic, cam 'all over the place' cum zicea marcus, si poate ambiguu in intentie uneori (mai exista si posibilitatea de a fi incercat sa vad prea mult in unele scene). Per total mi se pare ca Windom a rezumat numai bine ideea filmului, cea a unei societati care si-a pierdut directia si, prin urmare, totul e haotic, poate de asta si stilul despre care vorbeam.
Filmul mi-a placut si as vrea sa mai vad ceva de Muratova. Dupa cum merge votul mai mult ca sigur voi avea ocazia. Eu acum merg pe The man without a map, din partea mea ar fi pacat ca filmul asta sa nu primeasca niciun vot. Also, pentru cei care n-au vazut deja, recomand cu cea mai mare caldura celelalte filme Teshigahara-Abe, eventual vazute chiar in ordinea in care au fost facute: Pitfall, The woman in the dunes, Face of another.
|