Am vizionat
Mon Oncle de Jacques Tati si mi-am seama ca stiu unele secvente, desi traiam cu impresia ca n-am vazut niciodata filmul. A rulat probabil la tv pe vremuri, cand eram mic si urmaream tot ce misca. In treacat fie spus, nu stiu despre voi, dar eu sunt innebunit dupa dvd-urile de la Criterion. Domnule, nu e numai un film, e si o lectie de cinema, cu comentarii, cu documentare, cu interviuri, cu meniuri si subtitluri puse la punct, totul ingrijit... ce mai, o adevarata incantare. Filmele de Jacques Tati, de exemplu, sunt prezentate, toate, de Terry Jones, faimosul comic de la Monty Python. Deci am vazut filmul si m-am prapadit de ras, mai ales de felul in care e luat in balon progresul tehnic, inca de pe vremea aceea a anilor 50. Un singur lucru am regretat la sfarsit, ca Jacques Tati nu mai traieste si azi. Ce-ar mai fi ras el de asa zisele tehnologii inalte din ziua de azi, de cei care stau la coada sa-si cumpere ifoane, de cei ce se aboneaza la sute de canale tv sau de cei care isi irosesc viata pe internet (ca noi
)