Am vazut azi a doua oara filmul lui Ruiz intr-un interval de vreo trei luni. La o analiza superficiala la rece eram nemultumit de inconsistenta si volatalitatea inteligibilului si imi venea sa-l pun la colt pentru asta, dar mai tarziu am incercat si felia de branza ortodoxa si cu picioarele pe pamant a lui Chabrol pe care am abandonat-o la jumatate (din motive subiectiv-inavuabile, si nu ca ar fi fost chiar atat groaznic filmul; de fapt era decent) si mi-am dat seama ce pretioase sunt totusi, intr-o anumita masura, senzatiile alea cu totul speciale pe care ti le insufla Orasul Piratilor. Chiar daca nu poti sa scoti nimic din ele. E misto ca le-ai experimentat.
Originally Posted by Namaste:
|
Trier is dreaming that Almodovar is channeling Bunuel to reinvent “In Praise of the Stepmother”, helped by Dali
|
Hei. E loc pentru un singur snob pretentios in cartierul asta, sa stii...
