[MinRep]

Am vazut ambele filme in week-end si pot sa spun ca este un „meci” mult mai pasionant si mult mai strans decat ma asteptam sa fie. Uitandu-ma la cele doua filme, am uitat ca le vad in contextul unui turneu intre forumisti, ceea ce s-a intamplat destul de rar pana acum. Am sa incep cu Ruiz.


La ville des pirates

Aceasta este o fantezie suprarealista a carui plot este destul de greu de sumarizat. Personajul principal este o tanara despre care aflam, pe parcursul derularii filmului, ca are cateva traume in trecut si pare sa fie in cautarea disperata a unei familii din care sa faca parte. Se creeaza o legatura stranie intre ea si un copil de zece ani, foarte precoce, posibil criminal in serie, a carui adevarata natura va fi dezvaluita de-abia la sfarsit (sort of...)

Sunt de acord cu Windom cand spune ca totul devine atît de confuz la un moment dat încît îți cam taie cheful să-l mai descifrezi... Insa pentru mine momentul acesta a venit destul de devreme in desfasurarea „actiunii” si atunci am putut sa ma relaxez, sa nu caut neaparat un sens in ceea ce apare pe ecran si sa ma las purtat de film. Naratiunea si asa de laxa pe care Ruiz o creeaza (si care pare sa fie approach-ul sau obisnuit) este punctata de twist-uri neasteptate si elipse temporale. La un moment dat, eroina noastra se trezeste captiva unui tanar schizofrenic care vorbeste pentru intreaga sa familie, fara sa isi aminteasca in ce fel a ajuns acolo. Iar inspre final, incepem sa nu mai fim siguri cat timp a trecut de la

Sa incerci sa descifrezi acest film este munca grea. Mai mult ca sigur, nici nu a fost in intentia realizatorilor sa ofere indicii spre o rezolvare unica. La fel ca „L’age d’or” sau ca filmele Meyei Deren (in special „Meshes of the Afternoon” si „At Land” ne vin in minte uitandu-ne la „Ville des pirates”), ne sunt sugerate anumite idei, dar spectatorul ramane prins in suvoiul imaginilor. E ca si cum ai incerca sa comunici cu propriul subconstient, care iti joaca in continuu feste. Oricum, fie ca "La ville de pirates" este un manifest feminist, o alegorie despre pierderea sanatatii mintale sau o reinterpretare a lui "Rosemary's Baby", pentru mine conteaza mai putin (dar, cel mai probabil, este toate acestea in acelasi timp).

Iar imaginile sunt senzationale. Amintesc aici doar straniile peisaje ale insulei (care apar si reapar obsesiv), aproape ca niste picturi impresioniste (sunt foarte curios sa stiu ce filtre si efecte au folosit), dar si extraordinarele cadre in deep focus in care un obiect din prim-plan si unul din plan indepartat sunt perfect focalizate, intr-o asociere de obicei surprinzatoare.