pff, cît am scăpat, ce de întîmplări!
iar secret sunshine, da, am mai discutat despre el
.
corpo celeste e anti-clerical cel mult, nu anti-religios. or, astea sunt chestii diferite.
oricît ai ţine la un cult, nu poţi spune că toţi cei implicaţi în el sunt sfinţi, altfel am da toţi la teologie dacă atît ar fi de ajuns şă fim transportaţi printre heruvimi. e dovedită statistic treaba. dă exemplul unui preot de care am văzut şi pe la noi, adică egoist, oportunist, nepăsător, irascibil, numai miere cînd îi trebuie lui, etc. dar un individ nu e musai reprezentantul întregii specii. mai e femeia care se dedică educaţiei celor tineri întru hristos, are şi ea atitudini care o dată se justifică, altă dată mai puţin. e umilită de cardinal, de situaţii cu copiii, poate e umilită şi de conştiinţa faptului că se retrage în biserică doar pentru a-şi umple viaţa. parcă fiecare îl "creează" pe hristos după propria-i asemănare, aşa cum s-a văzut şi cînd fetei i se prezintă un alt crist: furios, însingurat, adică întru totul asemănător ei şi cu care brusc simpatizează.
nu cred că filmul spune că religia e pentru proşti, ci că nu ajunge să ştii despre marta şi maria, nici să fii pus în situaţia de a experimenta pe viu ce simţeau unii şi alţii - orbirea simulată, ca să aderi. religia nu e empatie prin senzaţii (hai să ne crucificăm cu toţii ca să vedem what it's like, că sigur ne convertim), nu e nici muzică pop, nici matineu de gradiniţă, nici un crist ieşit din reclama de la colgate. ce e atunci? şi filmul nu răspunde, aşa cum nu poate răspunde nici protagonista lui, o fată care abia se "deşteaptă". a fi răspuns în locul ei, la modul categoric, ar fi însemnat să ieşi din arealul ei de reprezentări, să denaturezi filmul, care pînă atunci vedea lucrurile doar din perspectiva ei, a omului care începe să cîntărească lucrurile. poţi numai să faci supoziţii despre ce va fi mai departe. dar, dacă există o condiţie necesară, aceea de a da sinceritate la schimb pentru sinceritate, atunci nu o văd integrîndu-se în comunitatea credincioşilor. nu cu acei şi nici prin acei oameni, în orice caz. om fi oameni cu slăbiciuni, dar în chestii din astea nu te bagi fără un examen serios de sine, fără o curăţenie interioară, o igienă zilnic întreţinută şi nişte exigenţe faţă de tine însuţi. altfel nu e religie, e contabilitate.
cristul acela care se revoltă şi pică în apă (deşi după ce cade seamănă izbitor cu un tip care stă întins pe o saltea, cu mîinile sub cap şi se delectează la soare la modul chill total) poate nu e pus acolo total gratuit. învăţămîntul religios e mecanic, e pe acelaşi calapod pentru toţi şi e în mîna unor oameni care vin acolo cu alte scopuri decît acela de a sluji celui de sus, inclusiv acela de a-l folosi pe isus pe post de psihanalist.şi e greşit să crezi că adolescenţii sunt atît de idioţi încît să nu-şi dea seama.