|
E si asta un mod de a vedea lucrurile. Eu le-am vazut in felul urmator: tipa suferea ingrozitor, pur si simplu nu mai era capabila de nimic din ce tin eu minte. In biserica aia ea a rabufnit din cauza suferintei, poate si datorita contrastului intre ea si acei oameni care pareau foarte fericiti. Vazand acea lume a crezut ca o sa gasesaca alienare, nu neaparat in Dumnezeu, cat mai degraba sau poate mai intai in comunitatea respectiva. A intrat in comunitate si a incercat sa-l caute apoi si pe Dumnezeu, dar n-a gasit nimic. Nici oamenii respectivi si nici Dumnezeu nu a fost pt ea raspunsul, a intalnit o lume careia nu-i apartinea si in cele din urma a respins-o, ba chiar foarte dur as adauga. Repet, poate nu tin eu minte bine, dar orice incercare a ei de a face parte din lumea aia mirosea a falsitate, practic parea extrem de fortata, izvorata mai degraba din disperarea ei si din speranta ca poate aia era rezolvarea.
Iar, tu ai interpretat ca propria mandrie a indepartat-o de credinta, eu cred ca a fost pur si simplu faptul ca nu a avut-o niciodata, iar cand a incercat totul i se parea absurd, avand highlight faptul ca acel criminal a fost iertat de Dumnezeu inainte ca ea sa o faca, prin urmare nu avea nevoie de iertarea ei.
Inca o interpretare diferita. Eu am luat finalul ca pe o chestie pozitiva, taiatul parului e cam simbolic pentru schimbare si cred ca faptul ca filmul s-a terminat cu o asemenea scena insemna ca e in stare sa mearga mai departe, pe picioarele sale, fara ajutorul credintei. Golul ala ramane, normal, si nimeni nu-l poate umple, nici Dumnezeu, nici un iubit, nici un alt copil, nimic.
|