Ce mi-a placut cel mai mult la "Vals..." e faptul ca incepi sa simti destul de repede ca realizarea animatiei e o forma de purificare pentru Folman. Ca, cel putin partial, se elibereaza de vina pe care o resimte pentru rolul (oricat de usor de neglijat ar putea fi acesta) pe care l-a jucat in respectivele masacre. Asta transforma filmul intr-o experienta pe care, in mod ciudat, ajungi sa o indragesti intr-un fel pe care nu l-ai astepta de la ceva ce abordeaza un subiect atat de dur.
Thumbs Up
|