|
The Man Without a Map
Tocmai l-am vazut si ma simt de parca am stat doua ore sa rezolv un puzzle ale carui piese par sa se potriveasca, insa imaginea de ansamblu este incoerenta, o simpla copie dupa un tablou pictat neglijent de un discipol lipsit de vocatie al lui Picasso.
Desigur, filmul contine si cateva insertii imbietoare, care totusi nu mi s-au parut suficient de bine sustinute: cadrele alese de Teshigahara - personajele filmate in oglinzi, geamuri, vitrine (perceptie denaturata, dedublare), camera statica, pitita dupa diverse obiecte, obturand personajele (privitorul are rolul de martor mut, ascuns, fara posibilitate de interventie), Maneki-neko, celebra pisica norocoasa japoneza, folosita aici drept scrumiera, subalternul disparutului, care se sinucide dupa ce-si constientizeaza existenta anosta (si dupa ce a incercat in nenumarate randuri sa trezeasca interesul cu diverse fabricatii irationale), sotia celui disparut, interesata doar de motivul disparitiei sotului, scenele de pe santier, degringolada personajelor implicate, reducerea lor la stadiul de animale (incaierarea in grup, abuzul femeii, degradarea si distrugerea care au urmat), etc.
Totusi, premisele fascinante initial se pierd in indicii voit absconse, ambiguitatea pe care am apreciat-o in operele sale precedente (Pitfall, Woman in the Dunes, The Face of Another) se transforma aici in bolboroseala incoerenta si redundanta.
|