[Liviu-]

Cred ca vroiai sa spui mult prea complicat, complexitatea e o calitate Trecand la urmatoarea idee refuz sa cred ca The man without a map ti s-a parut imprastiat, practic un film foarte bine compactat, doar ca putin cam ermetic, ceea ce-i cu totul altceva. Faptul ca in unele momente nu intelegi prea bine ce se intampla poate fi din doua motive, filmul ori e incoerent, ori e complex si necesita o atentie crescuta si poate o revizionare. Pt prima categorie de vina e creatorul, pt cea de-a doua e receptorul.

Am vazut scris pe undeva: "Much more complex than his previous work,Reygadas's latest will have you questioning yourself most of the time.Didn't understand it completely,but there's something about it for sure.". Acolo scrie Reygadas, dar e posibil sa fi fost Teshigahara si sa fi scris eu gresit

Ca tot am intervenit inainte sa scriu despre celalalt film, am niste mici nelamuriri.

Filmul mi s-a parut ceva intre Nostalghia si Dekalog, dar ceva mai poetic, melancolic(in a weird good way)

Care to elaborate on that? Care ar fi asemanarea cu cele doua filme? De ce ar fi mai poetic decat ele? De ce zici ca-i poetic in primul rand? De ce melancolic? Melancolic fata de ce? Pentru ultimele doua intrebari tine cont si de faptul ca filmul mai are inca 2 ore peste 'prolog'. De exemplu as fi de acord cu Windom care spune de 'o melancolie tarkovskiana', dar el afirma asta strict despre partea de inceput.

The Asthenic Syndrome e un film care mi-a adus aminte de filmele lui Kieslowski de dinaintea Trilogiei,in special Amator si Dekalog.Nu ca stil,ci ca personaje.In ochii tuturor din filmele astea,se poate vedea la un moment dat,cat de mult s-au saturat de viata.Mi se pare un lucru fascinant,pe care nu pot multe filme sa-l sublinieze,si pe care il apreciez de fiecare data cand il observ.

Amator n-am vazut. Cu Dekalog nu mi se pare ca seamana, sigur, mai putin 'prologul', dar ala e un scurt-metraj, restul filmului e destul de diferit, stilistic si tematic. Pe mine nu m-a dus gandul la faptul ca persoanele ar fi saturate de viata, ci pur si simplu in deriva. Windom a subliniat excelent ideea asta. Sunt curios de ce crezi tu ca s-au saturat de viata si eventual care sunt acele personaje. Mai degraba The man without a map e despre persoane care s-au saturat de viata, un anume tip de viata.

Ar fi fost un film mai bun,daca n-ar fi fost "all over the place",dar asta ii e farmecul,nu-i asa?

Aparent nu si pt The man without a map. Just using your words, filmul oricum nu e impastiat.