|
"Sindromul asteniei" este un film foarte ciudat. Momentul aparitiei sale, in vreme de perestroika, in plina tranzitie inspre occidentalism, il recomanda mai degraba ca satira politica. Ceea ce, in mare masura, este, dar filmul Kirei Muratova este de asemenea o cautare, o incercare de a face cinema altfel, de a sonda limitele acestuia.
Filmul incepe cu un lung prolog, filmat in sepia, de aproape 40 de minute, in care vedem o femeie innebunita de pierderea sotului. Muratova intrerupe brusc aceasta poveste, care se dovedeste a fi doar un film. Socul pe care il provoaca acest moment este urmat de una dintre cele mai reusite scene ale filmului, o incercare ratata de sesiune Q&A cu actrita din rolul principal, dupa proiectia filmului. Toata audienta se ridica si pleaca, actrita paraseste si ea auditoriul dezgustata (cam ca personajul pe care tocmai l-a jucat), in sala ramandand doar doua randuri de soldati (care se ridica si ei si pleaca, dar doar la comanda) si un barbat adormit. Acesta va fi noul nostru personaj principal, Nikolai, un profesor de liceu, care sufera de asa-zisul "sindrom al asteniei", care se manifesta prin episoade narcoleptice, apatie in rest si un pic de agresivitate latenta.
In ultimele doua treimi ale sale, filmul il ocoleste adesea pe Nikolai, oprindu-se adesea asupra altor personaje pe langa care acesta trece, care au diferite probleme (un caine care trebuie prins, un prieten care trebuie anuntat de executia altui prieten etc.). Cateodata aceste interludii sunt simple scene mute, uneori cu animale, care au mai degraba un efect atmosferic si contureaza lumea stranie pe care Muratova pare sa o vada, o lume progresiv mai nebuna, mai agresiva, mai inumana.
Nu este nimic optimist in "Sindromul astenic". Acest lucru este surprins chiar de unul dintre personajele care iese de la filmul din film, nemultumit ca trebuie sa suporte un astfel de film dupa o zi grea de lucru. In consecinta, filmul este greu de urmarit. Pe alocuri, pare sa stea in loc chiar, dar in momentele cele mai bune reuseste sa iti induca un fel de stare de transa, care pare sa fie cel mai bun mod de a-l urmari.
3 stele (for sheer audacity)
|