[Mercutio]

The Asthenic Syndrome -. Kira Muratova

iata un film rusesc din toate punctele de vedere. prima data m-a dus cu gandul la chelovek s kino-apparatom a lui vertov, prin felul in care e prezentata multitudinea de scene dispersate. apoi la esenstein, pentru ca la fel ca in filmele lui personajul principal e de fapt multimea, poporul, orasenii. ideea filmului, bine marcata in titlu, ceea ce da un sens acestei harababuri, e astenia, "nebunia" care parca i-a cuprins pe toti acesti oameni. se poate remarca pe alocuri montajul sovietic, ritmat, ca in scena cu fotografiile din cimitir sau cea cu carpeta cu motive grafice de pe peretele unei odai. insa ceea ce imi place mie cel mai mult la acest film, si ce il face cumva unic, desi e tot o traditie ruseasca de la gogol sau daniil harms, e absurdul. foarte putini autori au curajul sa redea absurdul la care oamenii adesea se dedau si implicit comicul situatiilor ce decurge din aceasta. scena in care profesorul mananca caviar cu lingurita privindu-se in oglinda mi se pare antologica.

3 / 4

Procedez si eu ca marcusARCUS, postez textul de la primul Turneu Iconoclast, unde, va reamintesc, filmul Astenicheskiy sindrom a fost cap de lista cu cea mai buna medie. Din 6 votanti toti au notat filmul cu 3/4.
Vreau sa mai mentionez ca in nr. din septembrie al revistei Cahiers du cinema, tema rubricii Eveniment este despre autoare. Kira Muratova are rezervat un articol de o pagina. Am aflat ca este nascuta in Romania la Soroca (acum Moldova) in 1934 si ca traieste din anii '60 in Ucraina. Autoarea, un extraodinar caracter, a luptat cu cenzura sovietica toata cariera ei.
"Inflexibilitatea a facut din ea unul dintre cei mai cenzurati cineasti din perioada sovietica: nu a realizat decat 6 filme in 22 de ani. Estetica ei radicala, atractia catre eterogen, incompatibil, autoreprezentativ, batjocoritor, excesiv a facut filmele sale inacceptabile pentru birocratia sovietica, chiar cand aceste tendinte erau abia perceptibile in filmele sale. "...
"Cu toate astea Muratova nu se vede ca o victima: <<Arta este o placere, si pentru orice placere trebuie sa platesti. Nimeni nu m-a fortat sa astept si sa ma bat. Nu ma lasau sa fac filme: as fi putut foarte bine sa fac altceva. Asa ca sunt impotriva faptului de a transforma realizatorii in victime...>>.
In plina Perestroika, Muratova izbuteste inca odata interzicerea unuia dintre filmele sale, Astenicheskiy sindrom (1989), din cauza unei secvente in care se pot auzi injuraturi foarte grosiere. De data aceasta este aparata de presa, si filmul este in final autorizat, dupa ce a fost scos clandestin din Uniunea sovietica si prezentat la Berlinala, unde a obtinut Ursul de Argint."