Originally Posted by robertsandu:
|
Cât despre dulcegăriile despre care pomenești, în esență, asta este (sau ar trebui să fie) viața de copil: inocentă, fericită și optimistă. (...) Nu cred că vorbim despre o "îndulcire" aici, ci despre o peliculă din Iran, care, cu o poveste aparent simplă, reușește să capteze adevărata esență a vieții de copil într-un mod extraordinar.
|
Viata in general e departe de a fi inocenta si fericita. Putem sa-i pacalim pe copii cat sunt mici, dar asta in general le va deschide perspectiva de a suferi mult mai mult cand dau piept dur cu realitatea. E destul sa-i vezi pe copii cum se comporta intre ei, cand nu sunt supravegheati de un adult, ca sa-ti dispara rapid ideea ca inocenta ar fi esenta lor.
Eu personal nu ma ma dau in vant dupa filme cu animalute dragute, bebelusi adorabili si copii ingerasi, dar pot sa inteleg de ce altora le-ar placea. Pepper de exemplu descrie frumos ce simte ea privind filmul, thumbs up-ul ei e perfect justificat din perspectiva asta. Asa cum sugereaza si semnatura mea, vad in cinema o sursa de "beautiful delusions", doar ca trebuie sa fim constienti de granita intre fictiune si realitate, sa nu credem ca doar pentru ca ceva ne place e si real.