[robertsandu]

E mai degraba un pretext ca sa ne livreze o dulcegarie dupa o reteta arhicunoscuta: parinti saraci dar foarte muncitori si cinstiti si copii idealizati pe care saracia ii face si mai angelici. Specificul local apare in principal prin locatiile filmate si doar foarte general prin actiunile personajelor.

Te contrazic sever aici, Twinsen. Nimic nu este un pretext in filmul ăsta. De fapt - și nu spun asta pentru că l-am propus eu -, de mult, mult, mult timp n-am văzut un film atât de sincer și de pur ca Bacheha-Ye Aseman.

Cât despre dulcegăriile despre care pomenești, în esență, asta este (sau ar trebui să fie) viața de copil: inocentă, fericită și optimistă. O perioadă în care uiți de sărăcie și zâmbești la bulele de săpun care se sparg în aer. Nu cred că vorbim despre o "îndulcire" aici, ci despre o peliculă din Iran, care, cu o poveste aparent simplă, reușește să capteze adevărata esență a vieții de copil într-un mod extraordinar. Cel puțin eu asta am văzut.