[MinRep]

Am deseori impresia ca filmul noir este un gen neinteles de o parte dintre cinefilii mileniului III. Sigur, iti ia o vreme sa te obisnuiesti cu modul in care vorbesc personajele si sa recunosti stilul vizual, dar odata ce ajungi sa cunosti genul, you can never get enough of it. Cu atat mai mult cand vine vorba de filme mai putin cunoscute, dar care se dovedesc a fi capodopere uitate. The Big Clock (cu Ray Milland si Maureen O'Sullivan), Cop Hater (cu Robert Loggia) sau Champion (cu Kirk Douglas) sunt astfel de filme. Si mi-ar placea sa spun ca "Born to Kill" li se alatura, dar - cu toate virtutile sale - nu este chiar in aceeasi liga.

Filmul este, in esenta, o melodrama noir care bifeaza cateva elemente necesare: o crima, un fugar, o femeie fatala, un detectiv particular etc. Robert Wise, insa, refuza sa le dea acestora rolul pe care un alt film al genului le-ar da: personajele principale devin cuplul format de criminal (care este cunoscut de la inceput) si asa-zisa femeie fatala (care este mult mai bine conturata decat de obicei), in timp ce detectivul particular trece in planul secund (sau chiar tert), acestuia lipsindu-i si integritatea de rigoare. Nici deznodamantul unor scene nu este chiar cel asteptat (precum incercarea prietenului cel mai bun al criminalului de a o asasina pe batrana angajatoare a detectivului particular - scena in acelasi timp brutala si haioasa). Cu siguranta, "Born to Kill" a testat cenzorii, dar - cu toate cuvintele de lauda pe care le am in prinvinta sa - adevarul este ca portiunea de mijloc a filmului (aproape o ora intreaga) este destul de inerta din punct de vedere narativ. Foarte multa dezvoltare a personajelor, foarte mult ACTING, dar foarte putina actiune si nicio rasturnare de situatie neasteptata.


Wise este un regizor greu de definit, dupa parerea mea. De-a lungul carierei sale de regizor a abordat mai multe genuri, de la horror la musical, cu rezultate variabile. Ca editor, este responsabil pentru "Citizen Kane", ceea ce nu il iarta, insa, pentru faptul ca a consimtit sa distruga o buna parte din "The Magnificent Ambersons" la cererea studiourilor si impotriva dorintei lui Orson Welles (kind of a dick move, you might say). "Born to Kill" este unul dintre filmele sale mai bune, chiar daca nu este atat de bine cunoscut si ii ofera destule ocazii sa arate ce a invatat lucrand cu Welles, dar si facand filme horror cu buget redus devenite intre timp filme-cult ("The Curse of the Cat People" sau "The Body Snatcher"). Cel mai bun film al sau - "The Hauting" - va aparea peste un deceniu si jumatate, plasat freudian aproape "West Side Story" si "The Sound of Music".

2.5 stele