|
"Dis-moi...demain, ca combien de temps durera?"
Doar ce am terminat de vazut filmul si inca nu a avut timp sa se sedimenteze asa ca imi voi exprima ideile asa cum imi vin. Mi-a placut foarte mult, un film tulburator, rascolitor ce are puterea de a-ti bantui gandurile mult timp dupa vizionare. Un film despre timp,despre un maine ce poate veni implacabil ca insusi sfarsitul sau care poate fi doar inceputul unei inlanturi nesfarsite de "maine". Un film despre un "azi" care poate fi tot atat de cuprinzator cat o viata, cu tristetea si regretul ca , in fata acelui maine, realizezi cat de multe ai fi vrut sa faci si ai tot amanat pe alta zi ce va sa vie, un "azi" cand vezi mai clar ca nicicand cat de importante sunt lucrurile neterminate, amanate, ignorate fata de micimea si futilitatea altora ce-ti par vitale si te incrancenezi sa le termini. Mi s-a parut un film in care prezentul gri, rece al unui poet batran si bolnav se intrepatrunde firesc cu imaginile luminoase ce emana liniste, caldura si iubire din trecutul sau, trecut care il accepta si-l incorporeaza asa batran, bolnav si singur cum e acum. Prezentul il obliga la tot felul de introspectii, il pune fata in fata cu posibilitatea de a alege intre resemnarea in fata lui "maine" sau acceptarea lui ca o "eternitate" , existand inca posibilitatea de a-si face planuri, de a se implica salvandu-se pe el si pe baiat. Imagini extraordinare, dialoguri sau monologuri ce isi pot aroga statutul de motto-uri ce starnesc ganduri, framantari si nelinisti. Bruno Ganz - foarte expresiv, reuseste sa transmita emotie si chiar daca a fost dublat in greceste, nu se observa. Coloana sonora excelent potrivita povestii, readucand la viata trecutul si urmarind insinuant prezentul.
" Tout est alle si vite! Cette douleur suspecte..Mon entetement a vouloir apprendre..a vouloir savoir... Ensuite le noir.. Le silence autour de moi..Le silence. Tout portait a croire qu'avant la fin de l'hiver... avec les silhouettes etherees des bateaux comme de soudaines percees dans le ciel...avec les couples d'amoureux sur la Promenade au soleil couchant...et la promesse hypocrite du printemps...Tout portait a croire qu'avant la fin de l'hiver...Mon seul regret, Anna..- mais est-ce le seul?- c'est de n'avoir rien termine. Tout est reste a l'etat d'ebauche. Des mots jetes par ci par la..."
Thumbs Up maxim (in caz ca ar putea exista si unul minim)
|