[Mercutio]

am observat spunandu-se ca la femme fatale este un cliseu. trebuie tinut cont ca noir-ul este un gen si ca toate genurile au conventiile lor proprii. femeia fatala este o coventie a noir-ului, asa cum cowboy-ul este o conventie a filmului western. nu suna bine sa spui ca un cowboy intr-un film western e un cliseu. un film de gen, de la bun inceput, apeleaza la conventiile genului respectiv cu scopul de a se incadra in categoria lui, pentru a capata denumirea lui, in ideea de a raspunde asteptarilor spectatorului. mai bine spus asteptarilor fanilor genului. exista, deci, o idee comerciala aici.
in noir avem ca si conventii principale stilul vizual, cu imagine low-key, personajele specifice, in primul rand femeia fatala, care apare aproape mereu, detectivul loser, gangsterul, etc. nu cred ca e corect sa se afirme ca, din cauza conventiilor, genul e lipsit de creativitate. exista creativitate si in filmele noir, dar ea este redusa la cateva elemente. in primul rand la poveste: intrigile ajung cateodata sa fie imbarligate, trebuie sa le urmaresti cu atentie, dar si fascinante in acelasi timp. iar in al doilea rand la jocul actoricesc: filmele noir se bazeaza pe staruri de obicei. in cazul de fata avem de a face cu un noir bine realizat, cu o poveste bine inchegata si o interpretare fara excese, moderata. asta da un anume realism. realism la care contribuie si mizanscena. majoritatea filmelor noir au putine locatii in care se filmeaza: un apartament, un bar, cateva filmari pe strada noaptea sau in masina. ori in Out of the past avem mult mai mult decat atat: scene, filmate in detaliu, in orasel, in San-Francisco, la Alcapulco, la exterior, la interior, in padure, in vila de la marginea lacului, pe plaja oceanului, etc. aceasta diversitate devine interesanta si da o nota de exotism filmului.


tumbs up