[robertsandu]

ai spus de o inflenţă uşoară a expresionismului, apoi îl citeşti pe R. şi spui că nu e aşa uşoară, că eu sunt cea care nu văd asemănările (nu crezi că discuţia a decurs invers?)

Ahaa, gata, acum am înțeles. În sfârșit! Tu, de fapt, nu m-ai contrazis pentru că credeai că German Expresionism-ul n-are nicio treabă cu Hollywood-ul anilor 1940-1950. M-ai contrazis pentru că am scris "ușoară influență", nu "mare influență". Ești incredibilă.

Clar, tu faci parte din rândul persoanelor care nu acordă Hollywood-ului niciun fel de credit. Pentru nimic. Îți transmit că Classic Hollywood nu e sinonim cu German Expressionism, influența pe care a avut-o cel din urmă curent asupra film noir-ului american fiind mai degrabă subtilă (s-a preluat mai mult darkness-ul filmelor expresioniste - de unde eticheta de "noir" - și temele predilecte, dar aproape deloc sau mai puțin simbolismul vizual).

Mi se pare aiurea să sari imediat și să spui că Godard s-a inspirat și de la europeni, nu doar de la americani, când se știe faptul că principiile editării clasice pe care le-a "răsturnat" făceau, în primul rând, legea la Hollywood (la care a și bătut apropoul, via Bogart, în Breathless). În schimb, la faza cu expresionismul german și cinematografia clasică hollywood-iană, te arăți foarte săritoare să-mi atragi atenția că, vezi doamne, americanii ar fi preluat mult mai multe de la expresioniști decât aș fi lăsat eu să-nțeleg. Nu suntem foarte corecți, nu-i așa, Malombra?

Cum vine asta, minimalizăm meritele celor care nu ne plac, ca să-i punem într-o lumină mai bună pe cei care ne plac? Hollywood-ul n-are merite prea deosebite în nașterea New Wave-ului Francez (mișcare de tip modernist), dar, în schimb, expresionismul german are merite imense în nașterea Classic Hollywood-ului. Sau poate pur și simplu îi disprețuiești pe americani și filmele lor - eu tind să aleg a doua variantă.