Originally Posted by Malombra:
|
random search : Orson Welles' Citizen Kane (1941), released the same year as The Maltese Falcon (the movie usually selected to mark the beginning of the noir cycle) gleefully adopted and expanded the stylistic vocabulary of Expressionism.
|
Jonathan Rosenbaum, un imens critic de film:
Citizen Kane is unmistakably an Expressionist film. And of all the
German Expressionist films, it is perhaps most closely comparable to Fritz Lang’s 1931 thriller, M:
"... in spite of all the pages wasted on the alleged influence of Stagecoach or The Power and the Glory on Citizen Kane, [Fritz Lang’s] M is clearly - visibly and audibly - the major predecessor of that movie’s low and high angles, its baroque and shadowy compositions, its supple and wide-ranging camera movements, its tricky sound and dialogue transitions, and above all its special rhythmic capacity to tell a ‘detective story’ by turning most of its characters into members of a chorus, delineating a social milieu and penetrating a dark mystery at the same time - it would be very difficult to look at Citizen Kane again without thinking of M repeatedly".
Dacă tu sincer n-ai observat similarități de stil între "M" (1931) și Citizen Kane (1941), atunci înseamnă că vorbim limbi diferite.
Originally Posted by Malombra:
|
btw, numero deux şi ici et ailleurs de la godard tot moderniste ţi se par? eu zic să cauţi mai departe de pierrot le fou, care nici ăla nu ştiu cît de modernist e.
|
Păi și ce facem acum, căutăm excepțiile care confirmă regula? Breathless e cel mai bun film al său, și ăla este modernism în cea mai pură formă. Numero Deux nu l-am văzut, dar am observat că e făcut în '75. Între timp s-a plictisit omul și a vrut să mai experimenteze și altceva. E de înțeles.
Originally Posted by Malombra:
|
godard, ghici, nu s-a inspirat doar de la hollywood
|
Nu am zis niciodată că s-a inspirat doar de la Hollywood. Doar că am omis să spun că s-a inspirat și din altă parte. Trebuia s-o fac, aici recunosc că am greșit.
Restul sunt doar atacuri la persoană cu care deja m-am obișnuit din partea ta, așa că nu le voi comenta în niciun fel.