Fabule cinematografice.
Topic-cimitir al sperantelor mele bovarice.
Mi-am dat seama ca n-am nici in clin, nici in maneca cu Filmul, cand, entuziasmat la descoperirea acestui topic, ma pregateam sa-mi revars torentul de idei pe care credeam ca le am sau le voi avea, dar aveam sa constat cu stupoare, rapid si sigur cat de refrectara imi era creativitatea in domeniu.
Anyway, mi-a venit ideea sa marchez golul de onoare acum, dupa ce terenul, tribunele si vestiarele sun goale, iar nocturnele stinse, dupa o faza pe langa care am trecut ieri, si care, sub binecuvantarea unui puseu de cecitate din partea arbitrilor, s-ar incadra aici.
Mergeam pe o straduta si am trecut pe langa o reminiscenta arhitectonica pe langa care trebaluiau doi dorei. Extrageau si depozitau caramizile ramase semi-integre, inlaturau molozul din zona etc. etc. Dar la momentul ala, cand am aparut eu, se chinuiau sa submineze si anihileze (nu sunt sigur daca cu sperante de reusita, sau doar in gluma) un "picior" osteoporos si senil, de la incheietura a doi fosti pereti, care mai sustinea sandramaua, izbind in el, de la distanta, cu (fragmente de) caramizi. La vreo 10 secunde dupa ce m-am indepartat aud in spate o (pra)busitura surda si cutremuratoare, iar cand ma intorc vad un colb zdravan de praf incepand sa inunde strada in dreptul adresei respective. Ce voiam sa notez e reactia mea: m-am gandit ca probabil ar trebui sa verific daca nu cumva a patit cineva ceva (stiti, cum se-ntampla in filmele americane) dar, pe langa faptul ca mi-era si teribil de lene, mi s-a mai parut si cheesy, asa ca mi-am vazut de drum. Plus ca erau si tigani tipii.