LOL
Vlad Muresan tre' sa vada asta!
N-o stiam dar am avut un fel de pre-encounter cu ideea asta in
Proof (una din flebetele hollywodiene ale tineretii mele). Era o scena-petrecere-funerara in memoria unui matematician genial (jucat de A. Hopkins) in care trupa unui tanar matematician fost discipol reveleaza la un moment dat un
numar imaginar din repertoriu. Piesa se numea
i. You know?... In matematica
i e la propriu un numar imaginar (egal cu radical din minus unu, btw... I should know
)
Originally Posted by Malombra:
|
2. federico, am o veste proastă. pînă şi liniştea a fost monopolizată de muzica clasică.
|
In rest, bullshit/bluff/sofism postmodern tipic. Sper ca nu erai serioasa.
Desi, eu nu sunt complet impotriva muzicii. Doar acelei ne-originale. Sunt pe aceeasi pozitie cu Tarkovski - e necesara uneori, dar idealul ar fi ca ea sa lipseasca. Imi place in mod vinovat muzica ready-made din filmele Lui, dar in Stalker mi se pare cel mai aproape de
adevar (aesthetically), din pdv-ul asta. Eu acum vorbesc sub impresia ca muzica lui Stalker e originala, dar n-am verificat. Ar fi culmea sa nu.
PS: Si muzica lui Bela Tarr imi place enorm. Enorm de tot. In
Torinoi, la prima intalnire cu el, aproape ca era sa-mi sara creierul din cutie din cauza socului estetic. Si in Werckmeister, si in Satantango e colosala muzica. Atat in sine, cat si sinergetic.