mi-a trimis şi charles nişte linkuri cu un documentar despre un sat românesc. filmul austriac trebuia totuşi să se numească Hölle, Himmel und Erde, adică să bage şi iadul acolo, pentru că maaan, să te uiţi la chestia asta chiar reclamă o căruţă de nervi. şi ca şi cum nu era de ajuns, în a doua parte a fost şi experimental pe alocuri. se experimenta cu filmul, de parcă ce aveai deja sub ochi nu era destul de
atlas labour . plus textele acelea ezoterice. plus că filmul nu estetizează şi de asta se creează clashul ăsta între discursul care triază şi imaginea care e foarte directă, frustă pe alocuri. nu ştiu, e greu de suportat. eu am scris doar despre prima parte a filmului. poate cîndva îl voi revedea. sper să fie într-o sală de cinema.
nu ştiu celelalte, dar terrorizers a fost restaurat. grab it NOW ! cred că ăsta e linkul de pe care l-am scos eu.
***editat***
oneflyride, eu înţeleg ce spui, dar nu poţi admira toată arta vizuală, nici toată arta muzicală, nici toată arta sculpturală, etc. la un moment dat alegi şi vezi că unele ţi-s mai apropiate, altele nu. pe mine maximalismul lui barry mă exasperează. imaginile alea sunt mestecate pînă la terci, apoi comod regurgitate în ochii spectatorului. mie nu-mi place să mi se mestece chiar tot, am şi eu dinţi pînă una alta
. şi da, sunt şi eu admiratoare a artei vizuale, dar barry mi se pare
overbearing. şi apoi, fragonarzii şi boucherii întotdeauna mi s-au părut seci, prea pulverizaţi, prea
collapseofili.