Originally Posted by Twinsen:
Cred ca iti scapa un mic amanunt: filmul are sunet, de aproape 100 de ani. Cum ar putea fi "nespecific" filmului o voce, cand personajele vorbesc, atunci cand nu sunt afectate de un regretabil handicap.  |
Whoa, si tu, Brutus?!
Nu stiu, domnilor, nu stiu. Eu sunt de moda veche, de un bun-simt tzaranesc-sanatos: filmul inseamna actiune (fie ea de tip Tony Scott sau Bela Tarr, nu importa); cand ma mai si gandesc la expresia 'motion picture'; sau la un moment dintr-un film-interviu cu Scorsese (autorul unora dintre cele mai obscene abuzuri de Cuvant din istoria cinemaului, in ce ma priveste - vezi Casino, Goodfellas) cand tipul povesteste ca a inteles care-i menirea cinemaului cand a fost lovit de numaistiu ce scena emblematica din The Searchers:
translating ideeas into pictures... pozitia mi se invetereaza si mai si.
Besides, sunetul nu inseamna numai cuvinte. Poate sa fie si zgomot non-verbal (animal, obiect, fenomene ale naturii), sau muzica. Sau daca e cuvant, acesta poa' sa fie din off sau poa' sa fie diegetic (cand e de 1000 de ori mai digerabil). In orice caz, totusi, sunetul nu are, cel putin pentru mine, importanta imaginii (nici macar la regizori care acorda o exceptionala atentie rolului sau - Bresson, Antonioni). Nici macar nu sunt sigur ca filmul nu e mai pur-puternic fara sunet. Sunt o groaza de momente colosale in istoria filmului in care eliminarea sunetului este cea mai inspirata optiune stilistica a autorului. (imi vine-n minte atentatul din Un Prophete, cand baiatul intra in jeep-ul-cuib-de-viespii al unor mafioti, in plina strada, si le face felul).
Quote:
|
E ceva ce tine de viziunea autorului. Unii autori tin neaparat sa fie inregimentati intr-o teorie (vezi Puiu in teoria lui Bazin), altii nu. Pentru mine n-au importanta (si cred ca n-ar trebui sa aiba pentru nici un spectator) mijloacele folosite de autor, atata timp cat autorul reuseste sa-mi transmita povestea, ideea, arta lui, cu ajutorul lor.
|
De acord. Adica nu numai de viziunea autorului dar si a receptorului. E vorba de, ca sa-l citez pe Robert, problema
humanism vs formalism. Daca te intereseaza continutul uman pe care se lauda artistul ca la descoperit si vrea sa-l faca public, nu-ti mai pasa de canalul de comunicare. Eu nu sunt asa. Pe mine ma intereseaza cinemaul in sine decat rezultatul functiei pe care i-o ataseaza unii. E ceva de genul: cinemaul imi arata luna dar eu sunt fascinat de degetul lui mai degraba.
