[Mercutio]

Stiu ca tu esti impotriva voiceover-ului, dar as zice ca in cazul de fata, nu doar ca e bine realizat, adica nu e redundant in raport cu imaginile, e chiar necesar. Pe de o parte Denis are stilul ei descriptiv, cu planuri scurte care construiesc un spatiu, care definesc un univers prin redarea unor detalii si a unor gesturi. Montajul nu e gen continuu, narativ. Naratiunea e sustinuta aproape in intregime de voiceover. Imagineaza-ti fragmentul "sosirea unui nou recrut in batalion" redat doar prin imagine si banda sonora diegetica, adica fara voice over: filmare cu Sentein in camion sosind, camionul opreste in fata cazarmei, Sentein se prezinta in fata sergentului, etc. - e deja altceva, e film american de razboi, nu e Denis.
Pe de alta parte sentimentele traite de el: "Ceva vag si amenintator m-a curprins". Cum poti reda fraza asta fara voice over? O metoda ar fi ca personajul sa vorbeasca singur, ca in Shakespeare, sau, alta, sa se confeseze cuiva. Amandoua sunt nepotrivite aici, demodate. La fel o fraza ca "in fiecare zi faceam instructie. Rutina.", cum ar putea fi realizata altfel? Nu e usor de transpus. In filmele vechi se folosea un truc, se filma un calendar din care zburau paginile.
Deci voice overul e necesar pentru a pastra un stil, pentru a reda sentimente intime si pentru economia filmului. In plus, si e ceea ce imi place mie cel mai mult, tonul vocii, cu un anume regret, dar si cu demnitate, stilul simplu, militareste, cu fraze scurte, la obiect, caracterizeaza atat de bine personajul.