[Namaste]

Mie mi-a displacut la film tocmai faptul ca discutiile nu au fost atat de pretentioase pe cat m-as fi asteptat, ba din contra, banale in anumite momente.

Asta m-a deranjat si pe mine initial, tocmai pentru ca Rohmer ne obisnuise cu discutii la un alt nivel. Totusi, in contextul filmului de fata, nici nu era cazul unor altfel de conversatii. E vorba despre un om mediocru (cum probabil suntem multi, dar nu-i o chestie usor de admis), cu prieteni banali, intamplari banale, un om care trece printr-o perioada dificila, familiara multora dintre noi (desi vad ca se bagatelizeaza episodul de incertitudine al Deplhinei).

finalul mi se pare realizat "copilareste". ce sa spun! dintr-o data, isi gaseste madmoazela masculul pe umarul caruia sa tina capul si sa planga de bucurie ca i s-a aratat in fata ochilor semnul ca si-a gasit perechea. finalul e...neterminat.

Eu am perceput altfel: nici nu s-a vrut a fi o poveste de iubire, ni se prezinta tocmai acea perioada de neliniste si indecizii prin care trecem dupa o despartire, perioada de autocunoastere si reflectie asupra a ceea ce ne dorim cu adevarat. Nici nu consider important daca relatia celor doi a functionat sau nu, important e ca Delphine a reusit sa doboare zidul pe care il ridicase in jurul ei, permitand astfel apropierea unei alte persoane.