|
Thumbs up de la mine. Revin cu explicatii peste cateva ore.
LE: O sa fiu scurt... iar. E abia al treilea film de Rohmer pe care-l vad si deja observ un cliseu: imi plac filmele lui, nu mi se par extraordinare, dar ma tin in priza. Summer a pornit cu o premiza care mie nu-mi prea prieste, cea a personajului detestabil prin faptul ca se automentine intr-o stare depresiva, incapabil sa accepte lumea din jur, incapabil sa-si rezolve problemele si chiar incapabil sa recunoasca ca are vreo problema. Cu toate astea filmul s-a desfasurat placut, captivant, cu dialoguri rohmeriene pe care personal le gust, desi stiu ca unii le considera cam pretentioase.
Last edited by Liviu- : 09 Sep 2012 at 22:36.
|