[MinRep]

In general, sunt destul de benevolent in privinta luI Rohmer, un regizor ale carui filme imi plac, fara sa le consider neaparat capodopere.

Spre deosebire de altora, mie personajul principal din "Le rayon vert" mi-a placut inca de la inceput. Asta nu inseamna ca simpatizez cu Delphine sau ca nu cred ca nu greseste de multe ori, dar este un personaj pe care il inteleg. Este multa frustrare in personajul construit de Marie Riviere, dar si dorinta de a face o legatura profunda cu o alta persoana, precum si, pe de alta parte, apatie fata de conventii si intalniri ocazionale. Delphine nu este interesata de drageuri si playboy, dar nici nu stie ce vrea. La un moment dat, se apropie de o turista suedeza care calatoreste singura, pe care o vede probabil ca un kindred spirit, dar pe care o abandoneaza in momentul in care aceasta incepe sa flirteze cu doi baieti.

Ca de obicei, Rohmer este foarte atent la culori si compozitii. "Le rayon vert" este un film foarte verde intr-adevar, dar impresioneaza si alte pete de culoare pe care regizorul le introduce in cadru, in special tinutele cu care o imbraca pe Marie Riviere - practic, este una noua il fiecare scena. Cred ca insiruirea aceasta de costume face ca personajul sa fie mai putin previzibil si poate chiar aduce un plus de ambiguitate.

De asemenea, sunt cateva decizii regizorale care mi-au placut. Camera lui Rohmer o urmareste aproape in permanenta pe Delphine, uneori insistand in lungi cadre asupra ei, chiar daca alte personaje vorbesc in afara ecranului. Nu mi-a placut foarte mult cum a fost gestionat finalul. Personajul salvator pare sa vina un pic prea tarziu, iar finalul efectiv insista prea mult pe reactia celor doi la "raza verde". In rest, nu am mari obiectii de facut.

THUMBS UP (cu ceva mai mult entuziasm decat majoritatea)