Rohmer si-a inconjurat personajul cu o bariera imaginara de autoprotectie. in jurul Delphinei se petrec multe scene vii,dar, se pare ca, in loc s-o atraga in jocul socializarii, au efectul invers, de respingere, o determina sa se izoleze tot mai mult de viata, de oameni, de barbatii alaturi de care, ar putea avea experiente interesante, ce-ar putea s-o maturizeze si sa-i implineasca viata, feminitatea. Delphine e negativista, incoerenta, nesigura, neincrezatoare in capacitatea de a castiga afectivitatea cuiva si asta datorita lipsei de experienta relationala.
raza verde e cu talc. e adevarat, exista semne dupa care ne dam seama ca ne-am gasit partenerul/a potrivit/a, dar, inainte de toate, afinitatile care unesc un barbat si o femeie aflati intr-o relatie, se descopera in timp, traind intens fiecare clipa impreuna.
femeia asta n-are chef de nimic, nici macar sa manance. este atat de inchisa in propria convingere ca este "proasta", incat, la un moment dat, devine jalnica si nici un barbat, din cate cunosc eu. nu doreste sa se implice intr-o relatie cu asa tip de femeie, complicata si fara sare si piper.
Delphine poate astepta raza verde, mult si bine. nimeni nu doreste o femeie care nu stie ce vrea si are o parere atat de proasta despre sine.
eu una, daca-as fi barbat, nu m-ar tenta deloc.
Last edited by rvn : 08 Sep 2012 at 13:52.
|