[rvn]

vazut. aproape ca m-am plictisit de moarte (desi, filmele lui Rohmer, n-au cum sa plictiseasca) de tot arsenalul din dotare: actiune taraganata, spre deloc, o tipa insipida, incolora, inodora, pe post de personaj principal, intriga zero, aproape nimic, nimic, interesant, care sa se contureze pe final,
ma tot intrebam ce-i cu femeia asta, ce vrea, ce doreste si mai ales de ce plange. Rohmer ne-a chinuit aproape doua ore cu exasperarea la care te aducea nefericirea ei. oh, ce deprimati pot fi unii oameni! din lipsa de preocupari interesante, zic eu. si mai ales, din incapacitatea de a se implica emotional in relatii.
filmele lui Rohmer sunt facute dupa acelasi sablon. ramane doar, ca noi, sa gasim morala. depinde cat de mult gustam dialogul dintre personaje si cat de mult rezistam tentatiei de a opri vizionarea, daca flirtul intelectual la care asistam e prelungit inutil sau prea complicat pentru propriile framantari existentiale.
aparent, "Le rayon vert" enerveaza. de vina e Delphine. nu si actrita care ii joaca rolul. ea reuseste sa ne tina langa ecran, cu rasfatul, starile de apatie, deprimarea, accesele de plans si izolarea de lume pe care o neaga. o femeie care da impresia de superficialitate, dar, care, ne uimeste cu rabdarea pe care o are de a fi "gasita", nu de a "cauta", chiar cu pretul singuratatii. totul se petrece dupa calendar, zilele se scurg anoste, chiar daca suntem incantati vizual de peisajele superbe, din locuri de vacanta cu iz exclusivist, sau de imagini cu servitul mesei in gradina, micul moft burghez, nealterat nici azi.
pacat ca scenariul e prea liniar. nu se intampla aproape nimic. camera o urmareste indeaproape pe eroina principala, poate, poate, o da un semn de putina frivolitate, macar pentru a mai inviora atmosfera putin. degeaba. asteptam tot filmul ca sa intelegem doar pe final, alaturi de potentialul nou iubit, care asculta stupefiat monologul, ce era de fapt, in mintea don'soarei neincrezatoare in farmecele ei.

thumbs down.
m-am cam plictisit de fitele astora care taie frunza la caini toata ziua.
eu n-am concediu 2 luni pe an.