|
Un film de vara, dar nu vara eliberatoare ci cea acuzatoare, cand creierii ti s-au infierbintat la un maxim istoric. Nu, nu din cauza soarelui ci pentru ca ti-ai dat din senin seama cat de singur esti (cu toti prietenii tai) si cat de diferit. Vara cand ai simtit gustul prafuit al orasului parasit si dezertat de toti, pentru prima oara in etapa asta a vietii. Vara cand ai fost prea obosit ca sa faci o schimbare dar si prea nelinistit ca sa nu umbli de colo-colo cautand semne indrumatoare. Un film care iti aduce aminte cu strangere de inima ca ai trait ceva asemanator sau cel putin ai visat asa ceva, nu mai esti sigur, oricum fata asta iti e incredibil de familiara, parca e destul de dragutza, de ce nu, ai putea sa o inviti la o cafea, ba nu, mai bine la o plimbare pe faleza, ah prostule e doar un film si oricum nu esti la mare, si ce daca, dar stii tu un loc in parc de unde se vede apusul, ai putea s-o duci acolo, dar ti-am spus ca e doar un film, fata asta nu exista, dar vreau sa existe, si ce film e asta in care oamenii vorbesc asa mult si totusi sunt asa de greu de inteles si de ce daca nu se intampla nimic extraordinar totusi nu m-am plictisit, pentru ca ai uitat ca te uiti la film si ai inceput sa te uiti la tine, da, as putea s-o duc in locul ala de unde se vede apusul, nu e raza verde dar e frumos oricum, mie imi plac apusurile, mai mult decat rasariturile, cred ca si ei ii plac, taci nu mai zi nimic, cred ca si ei ii plac ...
Up
|