[Mercutio]

@Mercutio, în cazul în care totul este imaginat de scriitor, atunci se duce dracului și ultima fărâmiță de realism pe care ar fi putut-o avea filmul. Atunci, îți pun întrebarea, dacă lucrurile alea nu s-au întâmplat, ci sunt, de fapt, rolul imaginației unui scriitor ratat, atunci care este scopul filmului? Ca să văd ce poate fabula un dobitoc? Sunt complet de acord cu Federico aici, filmul își pierde din valoare tocmai fiindcă nu se rezumă la a fi dur, dar realist.

pui in chestiune scopul si valoarea filmului: daca tu nu le regasesti, eu nu pot sa-ti impun ideile mele. ce scop si ce valoare au Alice in tara minunilor, Calatoriile lui Gulliver?
un tip face o "calatorie" si te ia cu el, iti povesteste ce a vazut intr-un univers unde, de obicei, nu ai acces. binenteles, unele scene sunt verosimile, altele prezentate in mod exagerat, potrivit vederilor autorul, unghiul din care priveste el, subiectivitatii lui. iar eu unul nu vreau un punct de vedere impartial. nu vreau reportaj. eu vreau opinie, vreau viziune inteligenta asupra lucrurilor.
nu inteleg de ce un film trebuie sa fie in intregime realist. valoare nu rezida doar in realism. de unde ideea asta? care ar trebui sa fie etalonul, Moartea domnului Lazarescu? eu unul m-am cam plictisit de genul acesta de realism. a devenit deja o formula, o reteta.
vreau mai degraba sa vad filme filme socante, imprevizibile, suprarealiste, absurde pe alocuri daca se poate, cu umor si cu indrazneala. in genul lui bunuel, bertrand blier, arrabal.
but that's just me.