[robertsandu]

asta pentru că filmul nu e numai despre complexităţile calofile ale umanităţii. şi nu de la exdrummer încoace, ci de mai demult. exdrummer e radical, nihilist, prea curajos pentru epoca sa (sic! epoca milei, măcar şi de suprafaţă, de corectitudine occidental-politică), infinit de cinic. este amoral, neconfortabil, nu te învaţă nimic. iar umorul lui negru, crud, nemilos, e unul care depăşeşte simpla farsă. filmul bate crunt reprezentările privitorului, multe replici din el, tot setul de inşi atinşi de patologie chiar sunt extrem de comice, deşi rîsul acesta e unul compensator, vine după ruptura dintre propriile reprezentări şi grotescul social al filmului. pentru că prostia şi iresponsabilitatea în doze suficiente genearează absurd, iar absurdul rîsul. eu nu privesc atît de încruntată filmul, pentru că am văzut şi auzit chestii care moral sunt de zeci de ori mai scandaloase, deşi la suprafaţă par curăţele, spălate , îngrijite. apoi, indiferenţa zilnică e iarăşi mult mai împuţită decît orice ar arăta acest film. a-ţi întoarce ochii nu te face mai uman, iar însăşi atitudinea scriitorului, care tranzitează vieţile celor 3 retardaţi fără a mişca un deget ca să-i îndrepte, corijeze, cred că e şocul esenţial al filmului. el trece pe lîngă ei, îi ia peste picior, apoi se întoarce acasă la femeia lui curată, calmă, arătoasă. acest tranzit imperturbabil creează falsa impresie că scriitorul e complice, pentru că non-intervenţia lui e interpretată ca un fel de acord tacit cu ce se întîmplă. dar e o interpretare falsă. filmul acesta e anti-pedagogic, amar, mizantrop. un exerciţiu triumfător şi fără regrete în dicţia mizantropiei. filmul e disperat şi sărit de pe fix, dar excentricitatea lui hipnotizează.

Malombra, you're reaching, cum ar zice englezii. Disperat, sărit de pe fix, nihilist, amoral, radical etc nu sunt proprietăți care să garanteze automat calitatea unui film de a fi foarte bun. Trebuie să existe și un "dar" în toată înșiruirea asta de adjective, mai degrabă cu sens negativ decât pozitiv.

Pentru tine, acest "dar" este dat de excentricitatea sa hipnotizantă. Pentru mine, nu există niciun "dar". Pentru că a fi excentric înseamnă a fi bizar, ciudat. Din nou, "bizar" nu este neapărat o calitate ce este recunoscută ca atare de toată lumea. Pentru unii bizar înseamnă grozav. Pentru mine bizar inseamna riscant - adică poate fi un tip de bizar bun, precum în Mulholland Dr. de pildă, sau un tip de bizar prost, ca în filmul de față.